Aberatie Nocturna

Asta e doar un experiment de luciditate, un moment de vulnerabilitate emotionala, o aberatie nocturna semi-inconstienta. Numiti-l cum vreti.

In ore tarzii, scufundat in scaun, cu 2 maini pe tastatura, m-am decis sa (re)incep sa scriu pe acest blog. Ar putea fi o relansare la fel de bine cum ar putea fi ultimul articol pentru urmatorii 3 ani.

Vine acel moment cand nu ti cont de nicio structura, subiect, titlu sau gust, ci vrei doar sa scrii, iar gandurile vin si pleaca ca trenurile in Kings Cross.

Sunt momentele alea cand nici macar cafeaua bauta dupa-amiaza nu te ajuta sa adormi, momentele cand intrebarile esentiale despre geneza sau orice subiect mistic, ocult si necunoscut devin banalitati. Momente cand iti poti auzi gandurile, cand esti doar tu, o scrumiera imbatata de chistoace ce-si cere dreptul constitutional de dezalcolizare, si multe amintiri.

Este atunci cand iti vin in minte, aparent fara legatura, scene pe care le credeai uitate, scene in esenta neimportante, dar in demersul actual al lucrurilor, vitale. Esti constient ca trebuie sa te culci, si chiar iti este somn, dar esti cat se poate de treaz.
Si nu se termina aici!, apasa Citeste continuarea!




Acoperit in negura, cu 3 reflectoare din strada care-ti bat in ochi printre jaluzelele mereu conspirational-malefic crapate fix pe traseul fotonilor de la stalp spre retina, in general, a ta; incepi sa-ti retraiesti viata si sa te gandesti ce bine ar fi sa o iei de la inceput cu mintea de acum. Iar daca mergi cu valul, capeti bonus un entuziasm tamp legat de aceasta idee, si chiar elaborezi un plan prin care iti vei face viata mult mai fericita, dar acest gand dispare la prima fasie de ratiune care-ti strapunge gandul, iar dezamagirea isi face prezenta creand o stare aparte, efemera ar spune cei de la Mondial.

E momentul cand iti analizezi fostele iubite, si te gandesti ca pe majoritatea nu le-ai meritat, iar cateva nu te-au meritat, dar pe niciuna nu ai vrea s-o vezi cu altul. Si dupa ce le-ai trecut in dosar apare si ea, cea mai speciala dintre toate, singura pe care ai iubit-o cu adevarat. Unica, perfecta, rasucind cutitu-n mintea ta involburata si e trist cand realizezi ca au fost momente cand ai fi dat absolut tot pentru ea, centrul universului tau, iar acum sunteti doi straini cu pretentii de prieteni. Si oricum tu o vei iubi toata viata, cu toate ca nu-ti place sa recunosti asta fiindca esti constient ca nu se va mai intoarce niciodata la tine. Si nu se va mai intoarce pentru ca si ea stie ca este tot ceea ce tu-ti doresti, iar asta nu este niciodata un punct de pornire promitator.

Usor-usor incepi sa realizezi ca defapt, nu te mai simti atasat de nimic, iar acel ceva de care esti atasat, te impinge incet, dar sigur spre autodistrugere psihica si fizica. Realizezi ca toti cei care tin la tine ti se par niste nenorociti care alta treaba n-au si daca ti-ar vedea caracterul infect s-ar lepada de tine ca Dexter de Dee-Dee in episodu ala cand o concediaza, stiti voi. Realizezi ca ai indepartat multi amici, amice, prietene, iubite pentru ca prea mult atasament strica, iar tu oricum esti spalat pe creier ca nu vei mai iubi pe nimeni niciodata.
Incepi sa-ti doresti o plasa de salvare, in care dupa o zi de-un cacat amaraui-verzui sa pici, fara sa-ti faci griji ca s-ar putea rupe. Vreodata. Incepi sa simti nevoia acelui cineva pe care sa-l suni si sa vorbesti, pur si simplu, sa vorbesti. Sa-i povestesti cat de prost e profesorul tau de Astrofizica, si ce intamplare de cacat, dar hazlie in ochii tai i s-a intamplat unui coleg. Sa poti sa spui, "Uite-o e ea" cum ar spune regele hipsterilor Tudor. Chiar daca nu ti la ea si ti se pare o infecta care nu va inlocui niciodata marea ta dragoste pierduta, iti prinde bine conversatia si sentimentu, fie si el fals, ca esti iubit.

Acestea fiind zise am transformat in stil de mare campion municipal o aberatie nocturna fara sens, intr-o aberatie de dragoste satirico-tragica fara sens. Pentru ca e greu sa scrii cu gandul la somn, la tema pe care te minti c-o faci de cel putin 5 ore, si la faptul ca orice ai scrie toata lumea te va critica ca esti lenes si ca "te-ai gandit si tu sa mai scrii pe blog, ce surpriza". Si legat de greselile ortografice, sau de paginatie: Incearca tu sa scrii in conditiile astea!
P.S: De ce cacat am scris articolu' asta?