marți, 30 noiembrie 2010

Vremurile p*lii

Da...exact, sunt niste vremuri palii.
Care sunt cauzele? Multe dintre ele le veti gasi mai jos, enumerate cu liniute.
Etnobotanicele, pentru ca fac clubberii retardati.
Producatorii de etnobotanice, pentru ca produc etnobotanicele care-i fac pe.....las'o balta!
Smallville, pentru ca nu au angajat actori.
Banel Nicolita, pentru ca de 5 ani imi mananca sanatatea.
Comediile americane de prostit populatii, pentru ca..... prostesc populatii.
Bendeac, pentru ca nu stie sa se opreasca.
Basescu, pentru ca toata lumea-l injura.
Retardatii, pentru ca cei mai multi ajung clubberi.
Emo, pentru ca au pornit cel mai urat stil de frizuri de la Telly Savalas incoa'.
McDonalds, pentru ca din plastic ar trebui sa se faca jucarii.
Muzica house, pentru ca oricat de tentant ar suna, "i want to lick your lolly pop" nu este un vers!!!
Muzica pop, pentru ca e poarta spre house.
Keo, pentru ca orice-ar declara, ce canta el NU SE NUMESTE ROCK.
Centru, pentru ca e plin de clubberi.
Movul, pentru ca e prea... mov.
Poezia El Zorab, pentru ca ma facea sa plang cand eram mic.
Firmele de haine, pentru ca atunci cand eram mici, ne imbracam cu ce ne pica in mana, numa' sa plecam odata din casa.
Parvenitii, pentru ca deseori sunt clubberi.
Calculatorul, pentru ca nu-i bine atunci cand copiii ies afara doar sa repete ce-au vazut pe calculator.
Petrov, pentru ca nu l-a lasat pe Alonso sa-l depaseasca.
Brichetele, pentru ca aprind tigari.
Metrosexualii, pentru ca nu-i in regula ca baiat sa te dai cu lac si fond de ten.
Hollywood, pentru ca spala creiere.
Expresia "coaie", pentru ca nu esti mai smecher daca o folosesti, iar dupa ca depaseste ratia de     3 coaie/2 cuvinte, devinde penibila.
Camilele, pentru ca in timp ce, ele nu.
Later edit: Filmele facute de francezi, pentru ca un barbat deprimat cu barba nerasa de 3 zile fumand nu este un FILM.
Si acu'.... care sa ramana ideea de baza: Unde pizda ma-sii sunt liniutele alea, ba?
Daca va simtiti atrasi de orice lucru mentionat mai sus... MULTUMESC CERULUI ca va am ca cititori.
Sper sa supar cat mai multi, de preferat, pe toti.

luni, 29 noiembrie 2010

O noapte infinita...

Zăcea acolo, fără viaţă, întins pe podea, nu ştia daca era mort de beat, sau pur şi simplu mort. Nu putea spune nici măcar dacă era dimineaţă sau seară. Când indrăznea să deschidă ochii o vedea pe ea cum îl veghează îngrijorată. Conştientiza că totul se petrece în imaginaţia lui, dar, cu toate astea, din când în când mai întindea mâna să mângâie chipul ce-i era aşa de drag, chipul ce devenise parte din el. Se strofoca să-şi dea seama dacă casa era goală, sau nu, dar tot el se consola, nu îl mai interesa nimic.
De ce? De ce i se arăta deasupra capului, iar la cea mai mică mişcare a mâinii dispărea, de fiecare dată potenţial, pentru totdeauna.
Avea tăria să nu plîngă; cu ultimele forţe strângea din dinţi. Îi răsunau în minte cuvintele tatălui său, "trebuie să fi bărbat" cu toate că altă dată, asemenea stereotipuri nu i-ar fi schiţat nicio emoţie. Dacă închidea ochii, gândurile lui, laolaltă cu amintirile, deveneau rafale, şi, numai pentru câteva secunde atunci când ea işi făcea apariţia, mintea-i staţiona pe o singură scenă, iar aceste scene, treptat, dărâmau ruinele ce altă dată constituiau sufletului lui. Dar ea, ea probabil îl uitase.


sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Non-sens

Romanu' s-a nascut sa se creada poet, zace o vorba bine zisa. Toata lumea e critic literar, si in acelasi timp poet. Si asta e mai penibil decat pustanii de clasa a-7-a cu tricouri cu Che Guevarra si freaza de Justin Bieber.
Romanu' stie mereu ce este in neregula cu orice, da' nu se baga sa repare ca poate strica, iar daca se baga, strica. Dar romanul stie. Ce?
Romanul are rude la Pitesti, TOT romanul are rude la Pitesti, nu exista roman care sa nu aiba rude la Pitesti. Si daca veti spune: "Du-te ba cu prostiile de-aici, eu n-am nicio ruda la Pitesti", va sugerez sa va verificati contul de Facebook. Singurii romani care nu au rude la Pitesti sunt Che Guevarra, dar el nu era om, si Banel Nicolita, pentru ca el nu are de ce. Pitesti.
Romanul e o entitate de sine statatoare, si este atat de cunoscut si uzitat in limbajul uzual incat tare as vrea sa-l cunosc.
Intocmai, propozitiile care incep cu "romanul" sunt cele mai inutile, arogante, semi-docte, inodore propozitii de cand Cain l-a impuscat pe Abel cu toporul.
Orice propozitie care contine cuvantul "romanul" e compromisa.
Facebook e singurul lucru mai inutil decat propozitiile care incep cu "romanul".
O sa raman ultimul roman fara cont de Facebook, dar e prea tarziu, eu am rude la Pitesti.
Pitesti
P.S: Pentru cititorul meu din S.U.A, da si tu frate un heads up sa stiu cine esti.

Pura fictiune

Mentionez ca orice asemanare de nume sau caracter cu orice persoana reala din acest articol este pur intamplatoare.
Intr-o dimineata, ce, in faza incipienta nu dezvaluia nici cel mai mic indiciu despre ce va urma de-a lungul ei, Adrian Cristea, faimosul jucator al celei mai cinstite echipe de fotbal in faimoasa tara, Dinamo tocmai se trezise si, dupa jumatatea de ora alocata examinarii partilor intime sau extime ale propriului corp, deschide agale usa la baie, si precum ii dicteaza dabietul matinal de toate zilele, se aseaza pe, scuzati-mi expresia, veceu.
Toate bune si frumoase, ca-n poeziile lui Cartarescu, pana cand, odata cu un sunet ce semana cu lovirea apei din toileta cu ceva aparent solid, dar uneori vascos, se aude o soapta:
-Printule!...ba' printule traiti-ar familia ta!
Adrian Cristea se uita in stanga, in dreapta, in sus, nedumerit isi consulta telefonul, deschide usa, Blonda lu' Bote dormea (ah! ce-l enerva faptul ca desi era a lui, lumea tot lui Bote i-o atribuia). Mai arunca o privire de jur imprejur, apoi, vizibil nelinistit, isi continua tabieturile matinale.
-Sefule! aici jos, in veceu, Hey! Sefule!
Cu pasi marunti Adrian Cristea de la Dinamo se apropie de gura instrumentului sanitar, si facandu-si curaj isi misca trupul, cat sa vada interiorul vasului.
-Sefu, asa, bine ca n-ai tras apa, auzi sefule, boss, sar'na daca mi-e cu permitie, pot sa am si io o rugaminte
Adrian Cristea de la Dinamo, stupefiat, alb la fata, scoate telefonul sa faca poza fenomenului straniu, dar nu mica-i fu mirarea cand observa bateria descarcandu-se sub ochii lui, iar telefonul in mai putin de o secunda disparandu-i din mana.
-Hai printule, d'asta-mi esti, crezi ca la toata lumea ma arat in buda sa le vorbesc si tu scoti ca ultimu taran, daca-mi permiteti sefu, sar'na telefonu si-mi faci poza?
-Cine?..Cum? Ia-o pe Bianca, iti spun, are mai multi bani, n-am ce sa f......, dar Adrian Cristea de la Dinamo delira.
Vazand demersul lucrurilor, obiectul fecal din toaleta, isi schimba tonul vocii cu unul mai calm:
-Stai printule! nu'ma fi sperios asa, am venit doar sa te rog si io ceva, hai uite, bea de la chiuveta niste apa linisteste-te si apoi te rog sa m-asculti si pa mine, ca vin din familie numeroasa si nici nu vrei sa stii ce se intampla cu noi cand tragi apa.
Printul, incepand incet, incet sa-si revina se aseaza pe marginea cazii astfel incat vedea interiorul veceului si de abia banguieste cateva cuvine:
-Cine? Ce vrei de la mine?
- Uite sefule, ai scos o gramada de frati si surori de-ale mele, prin, doamne iarta-ma, fund, si cre'ca macar o favoare ne datorezi si noua.
-Nu-mi vine sa cred... Cred ca innebunesc, cum am ajuns eu sa vorbesc cu o bucata de cacat.
-Ba ai grija la limbaj ca-ti zic si de ma-ta vreo doua acu, apoi brusc revine la tonul bland de adineauri, ma scuzati sefu, da de mic mi se zice asa si am ramas cu sechele, nu ma mai pot controla cand aud cuvantu asta, ma scuzati...
-Nu! e vina mea, te rog spune-mi pe fata, care e motivul pentru care ma chinui in felul acesta.
 .......

vineri, 26 noiembrie 2010

Partea 2

continuarea....

-Sigur ca este acasa, pana la termenul de eliberare nu avem voie sa parasim incinta, desi termenul lui e trecut de mult.
Pe tot parcursul discutiei, fratii Vrancea se inghesuiau la usa unii peste altii si chicoteau, iar cand eu sau "Cutremurul care a venit cand eram noi clasa a 6-a" ne indreptam privirea spre ei, tranteau usa si radeau de-a dreptul la adapostul usii inchise.
-Am inteles, voi vrea sa discut si cu dansul, dar nu acum, ci atunci cand isi va face timp sa ma primeasca, pana atunci as vrea sa stiti ca este o mare onoare sa va cunosc personal domnule Ion, pot sa va spun Ion?
-Chiar va rog, de multe ori stau singur si suspin, realizand ca numele din nastere mi-a fost dat ca un blestem, fiind sursa multor ironii din partea colegilor.
Dupa o discutie placuta cu (de-acum) Ion, la etaj se aude o usa scartaind si o voce asemanatoare unui Catalin Botezatu la ciclu care tocmai a primit interdictie la solar:
-Ia uite ba, futu-le muna'n cur cu programa lor, doar 20 de minute sa vorbeasca despre cel mai mare si mai fioros cataclism posibil sa loveasca minuscula lor tara, pai sa nu ma imbrac sa ma duc peste ei?
M-am panicat pe moment, era chiar el cutremurul "Cetresa Vina", cel care a speriat, si continua sa sperie o intreaga natiune.
-Stai linistit, asa face mereu; se aude vocea linistitoare a lui Ion.
Dar Cetresa Vina parea hotarat, isi ia haina cu un gest rapid de pe cuier si coboara apasat scarile, oferindu-mi treptat posibilitatea sa-l studiez in ansamblu. Infatisarea lui nu era una deosebita, dar cu toate astea, denota o prestanta iesita din comun; avea trasaturile unui cutremur obisnuit, dar mult mai accentuate, diferenta dintre el si ceilalti fiind vizibila de la un oficiu postal din apropiere.
- Salut frate Cetresa, linisteste-te, nu te duce la munca nervos, ca nu se face treaba asa, asteapta, descarca-te pe vreo insula nelocuita, nu este posibil sa te duci asa peste acest popor care in fond, te-a facut celebru, spune Ion cu ganduri impaciuitoare.
Dar Cetresa Vina, parca nebagand de seama aceste vorbe intreaba pe un ton arogant:
-Asta cine e? si arata cu degetele lui de cutremur vinos spre mine.
-El este acela din fii lui Adam, ce a venit pentru a vorbi cu tine
 -Bun! Zi repede ca am o tara de distrus, spune el folosid un cliseu neasteptat judecand aroganta si impertinanta lui de pana acum
-In primul rand Buna Ziua, ma numesc X...


Partea 1

Bun mi-am facut blog, si?
Surle, trambite, confetti si inimoare pentru....ei bine pentru nimic. De ce pentru nimic?  De 3 ori.
Aveam o sumedenie de idei in cap, o multime de strategii de atragere a publicului, o grama' de comparatii inteligente si insulte subtile dar cu subinteles.
Imi inchipuiam ca imi voi forma un public select, in mare parte din prieteni care aveau sa intre in sila si de gura mea, dar prieteni selecti, si cand vreodata cineva se ratacea din greseala pe blogul meu se amuza copios sau  zicea superior in gandu' lui : " Iau' coae, ce pros'ie asta"
Dar toate astea sunt in van, acum, cand toate canalele de stiri vuiesc, site-urile respectabile dar mondene de stiri au mai multi vizitatori ca niciodata, pamantul se invarte cu teama zilei de maine si Dumbledore moare la pagina 506, ei bine...dragii mei.... e inevitabil o situatie fara scapare, dar nu critica.
Exact! vine (iar) cutremurul ala pe care-l asteptam din tata-n fiu de cand a aparut televizoru si OTV-ul...cum de unde stiu?...toata lumea stie, e scris in cartea cartilor (nu biblia) cu litere de-o schioapa si mari : "cutremuru vine can'vrea oamenii"
Dar eu am luat-o inainte, obtinand un interviu in exclusivitate. Click pe "Aflati mai multe" pentru detalii.

Postare de bine ati plecat?

Pizda ma-sii, e prima postare, trebuie sa va captez atentia.
In mare, blogu asta o sa fie cel mai hidos mamifer pe care-l vei citi vreodata, si cu toate astea, nu numai ca nu-l veti accesa zilnic, dar nici nu veti spune prietenilor despre el fiind emotivi si slabi de ingeri de fel. (psihologia inversa mergea pe cartoon network, nu e vina mea)
Si in acest fel, imi (re)fac aparitia in lumea bloggerilor, de care sunt in mare parte scarbit, iar cand apogeul scarbii este atins, gasind cate un blog prost cum rar mi-a fost dat sa vad, cam ca blogu asta , ma simt obligat sa aduc cititorului internaut de la orase si sate, un blog de calitate (inferioara) care sa-i destinda creierul si sa-i intinda nervii.
Toate acestea fiind spuse, va detest pe toti pana la ultimul prost (adica pana la asta), dar va rog sa mai intrati, veti fi nesurprinsi neplacut (negarea negarii e o afirmatie)
(p.s: de ce am pus atatea paranteze?)
p.s 2 , si nu e vorba de playstation: va multumesc tuturor pentru (re)debutul in lumea bloggerilor mai mult decat perfect si v-as ruga sa descarcati cele mai ascunse si originale frustrari din voi in comentariile aferente posturilor mele. Multumesc.