Dumniezo'

Vad ca e un trend acu' sa ne dam cu parerea despre doamne-doamne. Toata lumea dezbate, toata lumea discuta si toata lumea e retardata, in general. Dat fiind faptu' ca voi sunteti niste comerciali rataciti si cititi doar ce vi se arunca, o sa incerc sa-mi dau si eu cu parerea despre acest misterios Dumnezeu.
Priveam cu interes intr-una din zilele trecute dar apropiate pe postul Trinitas TV ( a se citi tivi), post pe care il stimez si il recomand cu toata seriozitatea drept un mod excelent de mijlocire a relatiei Dumnezeu - om, plin de invataturi si sfaturi la tot pasul, precum si multi barbosi, deci, pentru cei cu fetisuri cu barbosi, un fel de nirvana televizata.

Privind fascinat, uluit fiind de gradul de intelepciune cultivata si de harul dumnezeiesc ce clocotea aproape draconic in acesti domni distinsi, dar barbosi, am auzit o idee ce mi-a zguduit complet si iremediabil realitatea; si anume: rolul de baza a lui Dumnezeu este sa judece lumea.




Mai sa fie! Avand in vedere faptul ca a mea conceptie despre acest individ se limita undeva intre: iubire neconditionata, post, rugaciune, fi-su reintors a 3-a zi si chestii de genul, aceasta afirmatie m-a socat profund.
Noi ce sa intelegem? ca El sta acolo in scaunu lui din lemn masiv, posibil cu insertii de aur, probabil plutind pe nori alaturi de un cor de ingeri care din cand in cand mai trag pe nas aghiasma, incercand de vreo 10000 de ani sa-si dea seama cum se foloseste harpa aia blestemata, si apropo, cine cacat mai canta la harpa?. Si cum sta el acolo, framantat de griji, cautandu-si linistea in corul mai sus mentionat, mai arunca cate un ochi la noi, pulimea, astia de ne chinuim p-acia si in vremuri de rascruce ii mai facem cate-o cerere asa, poate-poate. Sta si se uita la noi atent notandu-si intr-un carnetel divin ce-i displace la propria-i creatie, si din cand in cand mai scanceste cate-un "ita ce prost ie ala...Mariooo!, Iisuseee........ia veniti ba sa vedeti ce face asta" si arata cu degetul (pentru ca doamne-doamne nu a avut parinti sa-i explice ca asta nu e etic) spre vreun pamantean care intr-un moment de ratacire face vreun act necugetat, iar apoi, ca intr-un happy ending american stau toti 3 unul langa celalalt, avand un zambet tamp, dar alb imaculat pe chip, iar Dumnezeu intizandu-si bratele asupra celor doi, imbratisandu-i parinteste, are o replica, mereu inteligenta, de final.

Acestea fiind spuse, sunt ferm convins ca daca super-seful asta chiar exista, e cea mai sadica putere a universului. Ecuatia luata simpla ar suna in halul urmator, daca Dumnezeu e atot-toate-alea, deci poate face si modifica absolut orice, iar lumea de-aci de jos, din lobby, adica noi, prostimea suntem in ghiuz pana la gat inseamna ca Lui chiar ii face placere sa ne urmareasca cum ne chinuim zi de zi, incercand sa-l multumim sau renegandu-l adunand prea multe esecuri si frustari. Inseamna ca pentru el suntem un fel de reality show la care te uiti seara; genul ala de reality-show de pe un post prost care ruleaza numai seriale de mana a 3-a cu actori de sitcomuri spalacite vechi de 30 de ani, iar dupa 12, porno pentru copii de clasa a 3-a. Sau poate suntem chiar porno-ul de dupa 12 pentru El. Cine stie? Incurcate sunt caile Domnului.

A da! si nu ma slabiti cu comentarii ca: "Satanistule o sa arzi in iad" "Ai sa vezi tu la Judecata de Apoi, sau Cina cea de taina, sau cum sloboz ii spune"