-Camera 705-
Încerca de aproape o ora să adoarmă dar aerul de munte şi vecinii hotărâseră în locul lui că nu era momentul. Deschide ochii buicmac aruncând o înjurătură din vârful buzelor fără vreun scop anume şi cu un gest mecanic aprinde telefonul pentru a putea vedea ceasul. 23:20. Se ridică pe coate şi cercetă camera de hotel care în lumina lunii arăta ca un teatru de război şi, cu promisiunea solemnă că mâine îşi va aranja lucrurile, îşi aprinde o ţigară şi se dă jos din pat. Carl parcurge cu grijă distanţa scurtă până la balcon, se propteşte în fotoliul pe care îl mutase abuziv mai devreme în acea zi si trăgând cu nesaţ din ţigară îşi frământa capul cu diferite modalităţi de a adormi cât mai repede; unul dintre motivele venirii lui aici era nevoia de a-şi limpezi creierii brutalizaţi de un stil de viata ticsit de excese.
După încă o încercare eşuată de a adormi, gândi că un pahar de whisky n-a facut rău nimanui, şi scotocind prin hainele ce-şi căutau identitatea de mult pierdută pe podea îşi găsi veşnicii blugi, nu jeanşi, precum şi veşnicul lui tricou negru. În timp ce se imbrăca agale aruncă o mână prin părul negru, nici creţ, nici drept în speranţa că ar putea să-l aranjeze, măcar formal. Realizând că această acţiune de mare precizie nu avea mari sorţi de izbândă renunţă; în fond el se ducea doar să-şi procure anestezicul. Stinge ţigara în pahar, scrumiera fiind dată dispărută la scurt timp după apariţie, si plecă spre barul din recepţie.
Postări
