Pura fictiune

Mentionez ca orice asemanare de nume sau caracter cu orice persoana reala din acest articol este pur intamplatoare.
Intr-o dimineata, ce, in faza incipienta nu dezvaluia nici cel mai mic indiciu despre ce va urma de-a lungul ei, Adrian Cristea, faimosul jucator al celei mai cinstite echipe de fotbal in faimoasa tara, Dinamo tocmai se trezise si, dupa jumatatea de ora alocata examinarii partilor intime sau extime ale propriului corp, deschide agale usa la baie, si precum ii dicteaza dabietul matinal de toate zilele, se aseaza pe, scuzati-mi expresia, veceu.
Toate bune si frumoase, ca-n poeziile lui Cartarescu, pana cand, odata cu un sunet ce semana cu lovirea apei din toileta cu ceva aparent solid, dar uneori vascos, se aude o soapta:
-Printule!...ba' printule traiti-ar familia ta!
Adrian Cristea se uita in stanga, in dreapta, in sus, nedumerit isi consulta telefonul, deschide usa, Blonda lu' Bote dormea (ah! ce-l enerva faptul ca desi era a lui, lumea tot lui Bote i-o atribuia). Mai arunca o privire de jur imprejur, apoi, vizibil nelinistit, isi continua tabieturile matinale.
-Sefule! aici jos, in veceu, Hey! Sefule!
Cu pasi marunti Adrian Cristea de la Dinamo se apropie de gura instrumentului sanitar, si facandu-si curaj isi misca trupul, cat sa vada interiorul vasului.
-Sefu, asa, bine ca n-ai tras apa, auzi sefule, boss, sar'na daca mi-e cu permitie, pot sa am si io o rugaminte
Adrian Cristea de la Dinamo, stupefiat, alb la fata, scoate telefonul sa faca poza fenomenului straniu, dar nu mica-i fu mirarea cand observa bateria descarcandu-se sub ochii lui, iar telefonul in mai putin de o secunda disparandu-i din mana.
-Hai printule, d'asta-mi esti, crezi ca la toata lumea ma arat in buda sa le vorbesc si tu scoti ca ultimu taran, daca-mi permiteti sefu, sar'na telefonu si-mi faci poza?
-Cine?..Cum? Ia-o pe Bianca, iti spun, are mai multi bani, n-am ce sa f......, dar Adrian Cristea de la Dinamo delira.
Vazand demersul lucrurilor, obiectul fecal din toaleta, isi schimba tonul vocii cu unul mai calm:
-Stai printule! nu'ma fi sperios asa, am venit doar sa te rog si io ceva, hai uite, bea de la chiuveta niste apa linisteste-te si apoi te rog sa m-asculti si pa mine, ca vin din familie numeroasa si nici nu vrei sa stii ce se intampla cu noi cand tragi apa.
Printul, incepand incet, incet sa-si revina se aseaza pe marginea cazii astfel incat vedea interiorul veceului si de abia banguieste cateva cuvine:
-Cine? Ce vrei de la mine?
- Uite sefule, ai scos o gramada de frati si surori de-ale mele, prin, doamne iarta-ma, fund, si cre'ca macar o favoare ne datorezi si noua.
-Nu-mi vine sa cred... Cred ca innebunesc, cum am ajuns eu sa vorbesc cu o bucata de cacat.
-Ba ai grija la limbaj ca-ti zic si de ma-ta vreo doua acu, apoi brusc revine la tonul bland de adineauri, ma scuzati sefu, da de mic mi se zice asa si am ramas cu sechele, nu ma mai pot controla cand aud cuvantu asta, ma scuzati...
-Nu! e vina mea, te rog spune-mi pe fata, care e motivul pentru care ma chinui in felul acesta.
 .......



-Pai sa incep de la inceput, cu noi, cu materia fecala, atunci cand voi trageti apa, la mijlocul conductei, ne asteapta, un invatat dintre semenii nostri si ne triaza. Cei mai multi dintre noi ajungem sa ne revedem rudele, prin mari, oceane, sau alte locuri de deversare, dar sefu' , nu vreti sa stiti ce se intampla cu cei ghinionisti..., se opreste brusc iar o lacrima i se prelinge pe trupul incretit.
-Dar vreau sa stiu, imi esti dator, trebuie sa-mi spui ce se intampla cu cei mai nefericiti dintre voi, spune Adrian Cristea cu ochii umezi.
-Ei bine sefu, cei mai nefericiti dintre noi ajung la Dinamo si....
Dar la auzul unei asemenea gogomanii, Cristea vizibil lovit in orgoliu, cu lacrimile transformandu-i-se rapid in furie oarba, pune mana pe manerul de tras apa, si, privind fix in ochi bucata de c**at o intreaba sictirit:
-Cum iti zice tie, nesimtitule?
-Neacsu Andrei, sa traiti!