Partea 2

continuarea....

-Sigur ca este acasa, pana la termenul de eliberare nu avem voie sa parasim incinta, desi termenul lui e trecut de mult.

Pe tot parcursul discutiei, fratii Vrancea se inghesuiau la usa unii peste altii si chicoteau, iar cand eu sau "Cutremurul care a venit cand eram noi clasa a 6-a" ne indreptam privirea spre ei, tranteau usa si radeau de-a dreptul la adapostul usii inchise.

-Am inteles, voi vrea sa discut si cu dansul, dar nu acum, ci atunci cand isi va face timp sa ma primeasca, pana atunci as vrea sa stiti ca este o mare onoare sa va cunosc personal domnule Ion, pot sa va spun Ion?

-Chiar va rog, de multe ori stau singur si suspin, realizand ca numele din nastere mi-a fost dat ca un blestem, fiind sursa multor ironii din partea colegilor.

Dupa o discutie placuta cu (de-acum) Ion, la etaj se aude o usa scartaind si o voce asemanatoare unui Catalin Botezatu la ciclu care tocmai a primit interdictie la solar:

-Ia uite ba, futu-le muna'n cur cu programa lor, doar 20 de minute sa vorbeasca despre cel mai mare si mai fioros cataclism posibil sa loveasca minuscula lor tara, pai sa nu ma imbrac sa ma duc peste ei?

M-am panicat pe moment, era chiar el cutremurul "Cetresa Vina", cel care a speriat, si continua sa sperie o intreaga natiune.

-Stai linistit, asa face mereu; se aude vocea linistitoare a lui Ion.

Dar Cetresa Vina parea hotarat, isi ia haina cu un gest rapid de pe cuier si coboara apasat scarile, oferindu-mi treptat posibilitatea sa-l studiez in ansamblu. Infatisarea lui nu era una deosebita, dar cu toate astea, denota o prestanta iesita din comun; avea trasaturile unui cutremur obisnuit, dar mult mai accentuate, diferenta dintre el si ceilalti fiind vizibila de la un oficiu postal din apropiere.

- Salut frate Cetresa, linisteste-te, nu te duce la munca nervos, ca nu se face treaba asa, asteapta, descarca-te pe vreo insula nelocuita, nu este posibil sa te duci asa peste acest popor care in fond, te-a facut celebru, spune Ion cu ganduri impaciuitoare.

Dar Cetresa Vina, parca nebagand de seama aceste vorbe intreaba pe un ton arogant:

-Asta cine e? si arata cu degetele lui de cutremur vinos spre mine.

-El este acela din fii lui Adam, ce a venit pentru a vorbi cu tine
 -Bun! Zi repede ca am o tara de distrus, spune el folosid un cliseu neasteptat judecand aroganta si impertinanta lui de pana acum

-In primul rand Buna Ziua, ma numesc X...

-Treci peste, traiasca' familia ta, n-am tiiiimp, nu intelegi?!

-Ok, as dori sa-mi spuneti ce zone veti distruge prima oara

-Pai ma gandeam sa incep cu Ploiesti, (la auzul acestor vorbe am simtit cu picioarele mi se inmoaie, si aerul se rarefiaza, ca si cum as fost teleportat brusc pe un varf de munte intr-o zi caniculara unde aerul devenise mai pretios ca viata insasi, dar in fata acestei stanci imperturbabile ce era Cetresa, trebuia sa dau dovada de tarie de caracter), apoi voi continua cu Craiova, ca vine aproape, si, la final cireasa de pe tort, fix capitala, Bucurestiul. Am gasit un program misto pe net de planificat atacuri, ii spune Conquiztador.

-Bun, deci cate orase mari veti distruge?, intreb eu, cu vorbele iesindu-mi parca fara voia mea din gura, simtindu-ma ca si cum as fi inceput sa urmez un tipar.

Cetresa Vina, vizibil dezgustat, se intoarce catre Ion si-i spune cu juma' de gura: Unde l-ai gasit p-asta?. Vazand ca am observat aceasta mica indiscretie se intoarce zambind la mine, imi ia microfonul din mana si pe un ton serios se dezlantuie

-Bun! Interviu cu mine: Tocmai ti-am spus ca voi distruge Ploiestiul, Craiova iar la final Bucurestiul

-Asa!, spun eu mirat si nerabdator sa aflu deznodamantul.

-Si urmatoarea intrebare e cate orase voi distruge in total?

-Da!, continui eu, capatand o doza nesperata de siguranta de sine.

-TREI IN P**A MEA!!!