Visul american

Da, exact, ati vazut filmu asta de mai multe ori: e vorba de tiparul tatalui "de corporatie" care castiga destul cat sa-si poata permite ipoteca pentru casa din suburbie, cei 20L/100 km consumati de masina sa mare, cei 1.5 copii si o nevasta care ocazional mai vinde produse cosmetice prin vecini si-l abuzeaza sexual pe gradinarul hispanic.
Este un ideal fals creat de acei parveniti care nu stiau cum sa se (mai) imbogateasca. Strangandu-se la o masa rotunda, pe parcursul mai multor sedinte, au elaborat un plan practic in trei pasi. Click "citeste continuarea" pentru detalii.






1. Investim in media si in Hollywood pentru a creea idealul suprem, sau pentru a ecraniza idealul omului de rand prezentand oameni si ideologii ce in viata de zi cu zi nu poti intalni, sub forma unor vedete ascunse sub 3 straturi de fond de ten si regim alimentar strict; adaugam emisiunile de proasta calitate, cu care am luat contact si noi dupa revolutie, si obtinem ecuatia perfecta, iar rezultatul este o natiune prostita, orbita de un tel intangibil.

2. Incercam sa cream un tipar, pentru ca cetateanului, o data indoctrinat, personalitatea ii este eradicata, fiindu-i imposibila o decizie proprie in materie de preferinte (vestimentare, muzicale, etc..). Incercam sa-i oferim oferte avantajoase pentru credite, cu dobanzi ascunse si mai-stiu-eu-ce prostii; in fond, societatea, in zilele noastre este construita pe credite, cu largul concurs al marsavei, dar ingenioasei politici de indatorare.

3.Tragem roadele: Ne-am ales cu o populatie lobotomica pe care putem sa o manipulam cum dorim. Avem sedii in toate tarile lumii, sub diferite forme dar acelasi patronariat. Profitul, iese din discutie pentru ca se subintelege. Si nu in ultimul rand, oricat de pompos ar suna, controlam lumea.

Cu toate astea, daca ar fi doar americanii in aceasta situatie as fi zis ca-si merita soarta si nu as fi scris acest articol, dar visul american incepe incet, incet sa-si extinda aripile, fortat sau nu, peste granitele americii, in principal, in Europa.
Si nu ar fi o mare problema pentru occident, unde stilul de viata ghidat de aceste principii era in formare de cand noi realegeam la al 13-lea congres, ci este o problema pentru tarile sub-dezvoltate carora le este livrat acest tratament inconstient. Si ma refer aici strict la Romania, pentru ca nu cunosc situatia vecinilor, dar risc, si spun ca mare diferenta nu este.
O data cu boom-ul media de dupa 89, visul american a intrat subtil si subconstient in Romania, si alimentat de solutia americana pentru visul american: creditele, si-a dat in petec, profitand de o tara ce-si cauta identiatea inca de pe vremea retragerii aureliene, in debandata totala, cu pofta animalica de libertate. Libertate, dictata tot de cine trebuie.